Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

Arhive Lunare: May, 2010

Data: 16.05.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 0

Definitia fericirii
Viata a fost in general buna cu mine. Nicio tristete profunda nu-mi umbrise fruntea. Totul decurgea lin si firesc, fara focuri de artificii. Ma consideram fericita. Dar intr-o dimineata de primavara timpurie am inteles ca notiunea mea de fericire, asa cum o stiam pana atunci, nu era completa. Acea dimineata mi-a schimbat viata… Imi amintesc razele generoase ale soarelui ce patrundeau prin fereastra mare de spital, imi amintesc trilurile superbe ale unei pasarele matinale ce locuia intr-unul din copacii din curte. Toate astea se impleteau armonios pentru a-mi acompania starea de euforie – eram mama! Acea papusica cu ochi mari si caprui pe care asistenta mi-o asezase in brate era a mea si alaturi de ea aveam sa redescopar frumusetile si misterele lumii si sa-mi redefinesc notiunea de fericire. Am invatat impreuna ca cerul e albastru, ca avem cinci degetele jucause la o manuta si ca becul arde.

Timpul a trecut si peste cativa ani, intr-o alta dimineata de final de iarna, in vremea ghioceilor, am primit un alt dar de nepretuit: cea de-a doua fetita. Nu voi putea uita vreodata caldura catifelata a obrajorului ei micut pe obrazul meu. Eram cea mai mandra femeie din lume cand, in zilele ce au urmat nasterii, toti cei din spital imi spuneau ca este cel mai frumos nou-nascut pe care l-au vazut vreodata.

Aceata este lectia de fericire a vietii mele. Azi nu-mi ramane decat sa zambesc atunci cand gasesc telefonul mobil imprastiat in partile-i componente pe gresie si mi se spune ca s-a aruncat singur de pe masa, cand casa imi este decorata cu picturi rupestre in tonul tandrafiriu al unicului ruj de firma (primit cadou, bine-nteles), cand fata de masa imaculata se transforma in panza pentru tablourile abstracte realizate cu multa maiestrie din dulceata sau ketchup. Dar zambesc mai ales seara cand cele doua floricele dorm cuminti una langa alta. Seara de seara, din usa camerei, le privesc zambind chipurile angelice si inteleg ca Dumnezeu a fost atat de bun cu mine.

Micutele mele printese sunt definitia completa a fericirii.

16 mai 2010 – scris de Ana Anghel