Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

Arhive Lunare: June, 2010

Data: 10.06.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 1

Sunt doua intampari amuzante pe care le retin din perioada in care fetita mea avea vreo 5 anisori. Prima intamplare a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica, la biserica. Desi in general e un copil neastamparat, Maria a fost intotdeauna cuminte si atenta la slujba. In duminica cu pricina, la un moment dat, luminile din biserica s-au stins, iar sonorizarea s-a oprit – o pana de curent probabil. Nu de aceeasi parere a fost si Maria care mi-a tras un cot si m-a intrebat tare si raspicat: “Mami, astia au uitat sa plateasca curentul?” Va puteti, desigur, imagina privirile indignate ale babutelor cuvioase din jur.

Din aceeasi perioada datateaza si patania de la dentist. Dupa ce doamna doctor i-a reparat o maseluta, Maria a ramas in cabinet pana ce doamna mi-a lucrat si mie maseaua. Dupa ce a incantat-o cu cateva cantecele invatate la gradi, dar fara sa piarda niciun gest facut de ea sau de asistenta, Maria a intrebat-o pe doamna doctor cat se poate de senina aratand spre asistenta: “Auzi, ea este servitoarea ta?” Pe mine m-a pufnit rasul desi mi se lucra in gura, asistenta s-a inrosit, iar doamna doctor a ramas un moment “interzisa”. Eu mi-am regretat iesirea, pentru ca doamna doctor a inceput sa-i dea Mariei niste explicatii pe care ea nu le putea intelege in acel moment pentru ca, cuvinte ca “studii”, “scoala” nu insemnau prea mult pentru ea. Asistenta executa toate ordinele doamnei doctor, deci… Acum fetita mea e la varsta la care intelege foarte bine toate aceste lucruri, dar acele intamplari inca ma amuza copios si o amuza si pe ea atunci cand i le povestesc.

11 iunie 2010 – scris de Ana Anghel