Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

Arhive pe Categorii: Articole

Data: 10.06.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 1

Sunt doua intampari amuzante pe care le retin din perioada in care fetita mea avea vreo 5 anisori. Prima intamplare a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica, la biserica. Desi in general e un copil neastamparat, Maria a fost intotdeauna cuminte si atenta la slujba. In duminica cu pricina, la un moment dat, luminile din biserica s-au stins, iar sonorizarea s-a oprit – o pana de curent probabil. Nu de aceeasi parere a fost si Maria care mi-a tras un cot si m-a intrebat tare si raspicat: “Mami, astia au uitat sa plateasca curentul?” Va puteti, desigur, imagina privirile indignate ale babutelor cuvioase din jur.

Din aceeasi perioada datateaza si patania de la dentist. Dupa ce doamna doctor i-a reparat o maseluta, Maria a ramas in cabinet pana ce doamna mi-a lucrat si mie maseaua. Dupa ce a incantat-o cu cateva cantecele invatate la gradi, dar fara sa piarda niciun gest facut de ea sau de asistenta, Maria a intrebat-o pe doamna doctor cat se poate de senina aratand spre asistenta: “Auzi, ea este servitoarea ta?” Pe mine m-a pufnit rasul desi mi se lucra in gura, asistenta s-a inrosit, iar doamna doctor a ramas un moment “interzisa”. Eu mi-am regretat iesirea, pentru ca doamna doctor a inceput sa-i dea Mariei niste explicatii pe care ea nu le putea intelege in acel moment pentru ca, cuvinte ca “studii”, “scoala” nu insemnau prea mult pentru ea. Asistenta executa toate ordinele doamnei doctor, deci… Acum fetita mea e la varsta la care intelege foarte bine toate aceste lucruri, dar acele intamplari inca ma amuza copios si o amuza si pe ea atunci cand i le povestesc.

11 iunie 2010 – scris de Ana Anghel

Data: 16.05.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 0

Definitia fericirii
Viata a fost in general buna cu mine. Nicio tristete profunda nu-mi umbrise fruntea. Totul decurgea lin si firesc, fara focuri de artificii. Ma consideram fericita. Dar intr-o dimineata de primavara timpurie am inteles ca notiunea mea de fericire, asa cum o stiam pana atunci, nu era completa. Acea dimineata mi-a schimbat viata… Imi amintesc razele generoase ale soarelui ce patrundeau prin fereastra mare de spital, imi amintesc trilurile superbe ale unei pasarele matinale ce locuia intr-unul din copacii din curte. Toate astea se impleteau armonios pentru a-mi acompania starea de euforie – eram mama! Acea papusica cu ochi mari si caprui pe care asistenta mi-o asezase in brate era a mea si alaturi de ea aveam sa redescopar frumusetile si misterele lumii si sa-mi redefinesc notiunea de fericire. Am invatat impreuna ca cerul e albastru, ca avem cinci degetele jucause la o manuta si ca becul arde.

Timpul a trecut si peste cativa ani, intr-o alta dimineata de final de iarna, in vremea ghioceilor, am primit un alt dar de nepretuit: cea de-a doua fetita. Nu voi putea uita vreodata caldura catifelata a obrajorului ei micut pe obrazul meu. Eram cea mai mandra femeie din lume cand, in zilele ce au urmat nasterii, toti cei din spital imi spuneau ca este cel mai frumos nou-nascut pe care l-au vazut vreodata.

Aceata este lectia de fericire a vietii mele. Azi nu-mi ramane decat sa zambesc atunci cand gasesc telefonul mobil imprastiat in partile-i componente pe gresie si mi se spune ca s-a aruncat singur de pe masa, cand casa imi este decorata cu picturi rupestre in tonul tandrafiriu al unicului ruj de firma (primit cadou, bine-nteles), cand fata de masa imaculata se transforma in panza pentru tablourile abstracte realizate cu multa maiestrie din dulceata sau ketchup. Dar zambesc mai ales seara cand cele doua floricele dorm cuminti una langa alta. Seara de seara, din usa camerei, le privesc zambind chipurile angelice si inteleg ca Dumnezeu a fost atat de bun cu mine.

Micutele mele printese sunt definitia completa a fericirii.

16 mai 2010 – scris de Ana Anghel

Data: 14.04.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 0

Visez…

A venit primavara…

Dansez printre miresmele copacilor in floare si zambesc.

Ce visez?

Imi visez viata. Nu stiam ca linistea poate inflori si se poate imbraca in miresme.

Adesea zambesc si ma intreb mirata de ce. Poate din cauza florilor, poate din cauza miresmelor, poate din cauza viselor.

Trec prin viata sau, poate, mai bine-zis viata trece prin mine, caci eu ma simt tot mai incremenita, chiar daca visez, chair daca zambesc…

13 aprilie 2010 – scris de Ana Anghel

Data: 27.03.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 0

Sa zambim pentru ca au inflorit copacii.
Sa zambim pentru ca pana si catelul vagabond pe care il intalnim in fiecare dimineata in drum spre serviciu are puterea sa dea fericit din coada si sa se bucure, el a carui viata e atat de marunta si neinsemnata.
Sa zambim cu multumire si recunostinta pentru lucrurile mari si mici care ne-au fost date.
Sa zambim si atunci cand toate ferestrele si usile vietii ne par inchise fara putinta de a mai fi redeschise vreodata, pentru ca ce azi pare fara iesire, maine ar putea sa-ti para sansa pe care ai asteptat-o toata viata.
Sa zambim pentru ca viata e cel mai mare dar si ne-a fost data sa o traim la maxim, sa o traim fericiti, sa o traim fiind buni si intelepti.
Sa zambim azi pentru ca nu se stie daca maine va mai veni.
Sa zambim pentru ca zambetul e un dar nepretuit pe care ni-l facem atat noua cat si celor din jur.
Sa zambim daruind iubire, sa zambim fara rezerve, sa zambim cu candoarea si seninul cu care o fac copiii.
26 martie 2010 – scris de Ana Anghel

Data: 08.03.2010 | Categoria: Articole | Răspunsuri: 0

Sunt o multime de motive pentru care ar trebui sa zambim, iar in randurile care urmeaza voi incerca sa va expun aceste motive, dar pentru inceput va rog sa cititi acest artcol afisand un zambet cald.

Zambetul ne ajuta sa avem o viziune pozitiva asupra vietii. Faceti un test simplu: zambiti, apoi incercati sa va ganditi la un lucru trist. Va v-a fi foarte greu sa faceti acest lucru pentru ca atunci cand zambim mesajul pe care creierul ni-l transmite este acela de a sta departe de lucrurile triste, de a aprecia parte frumoasa a vietii.

Zambetul are puterea de a ne schimba starea de spirit. Incercati sa zambiti si atunci cand va simtiti deprimati. Desi e greu la inceput, zambetul va pacali organismul ajutandu-va sa va invingeti depresia.

Zambetul reduce stresul. Problemele sunt vizibile pe fata noastra atunci cand nu bmai reusim sa le facem fata, dar un zambet ne ajuta sa ne detensionam, sa ne relaxam si astfel sa le facem fata cu succes.

Zambetul ne intareste sistemul imunitar pentru ca atunci cand zambim functiile de aparare ale organismului lucreaza mai bine datorita faptului ca suntem mai relaxati si putem sa facem fata mult mai bine gripei sau racelii.

Zambetul scade tensiune arteriala, elibereaza endorfinele care sunt calmante naturale si serotonina. Toate acestea ne fac sa ne simtim mai bine fara sa mai avem nevoie de medicamente.

Zambetul ne face sa aratam mai tineri datorita faptului ca muschii pe care ii folosim atunci cand zambim ridica fata facandu-ne sa aratam mai tineri.

Zambetul este folosit in unele clinici ca factor terapeutic, astfel incat in loc de medicamente sunt folosite sedinte de terapie cu exercitii prin zambet.

Zambetul aduce frumusete si sanatate celui care il poarta, ii imbunatateste increderea in sine, il ajuta sa-si faca mai usor prieteni.

Zambiti! Zambetul e cel mai ieftin si mai la indemana medicament.

08 martie 2010 – scris de Ana Anghel