Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

17.12.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

Azi voi scrie despre iubire. Sunt cat se poate de constienta ca, cu greu s-ar mai putea spune ceva nou pe acesta tema. Subiectul este vechi de cand lumea si chiar sta la baza lumii, de vreme ce Dumnezeu a creat aceasta lume din iubire.
Prin urmare, fara pretentia de a fi originala, am sa va vorbesc despre iubire asa cum o simt si o traiesc eu.
Cu totii iubim ceva sau pe cineva. Unii se iubesc pe ei insisi si-si traiesc viata alimentandu-se din propriul egoism, iar la polul opus sunt cei care-si iubesc semenii pana la sacrificiul suprem. Intre aceste doua extreme suntem noi, muritorii de rand care la un fericit moment al vietii descoperim iubirea, iubirea pe care o daruim si iubirea pe care o primim, iubire care incarca cu sens toate acele lucrurile. In acel anotimp al vietii totul capata consistenta, iar tu, omul sters si banal de ieri te simti cel mai important om din lume si asta doar pentru ca un alt suflet vede in tine cel mai frumos si mai important om din lume.
Ti s-a intamplat vreodata ca in fata unei realitati sa ai in minte anumite judecati de valoare, iar omul care iti sta alaturi sa le rosteasca cu glas tare si astfel sa realizezi ca ti-a pus in cuvinte gandurile cu mult mai multa acuratete decat a fi fost tu capabil sa o faci? Cu siguranta ti s-a intamplat cel putin o data acest lucru, iar acesta conexiune speciala e facuta de iubire.
Cautam permanente, cautam certitudini, iar in povestea in care Fat-Frumos o salveaza pe Ileana Cosanzeana pe un cal alb, cei doi vietuiesc fericiti pana la adanci batraneti si ne putem imagina cum aceste personaje de basm traiesc intr-o deplina armonie si un consens total. Cam plictisitor, nu? Din fericire sau din nefericire (fiecare poate sa-si aleaga varianta care-i convine cel mai mult), viata este total diferita si cel mai adesea notiunea de fericire este pusa in evidenta prin contraste… Din pacate viata nu e doar lapte si miere, iar visele adolescentine se transforma in realitati surprinzatoare la maturitate. Din toate experientele pe care le traim, important este cu ce ramanem. Pot sa spun ca am gasit ce am cautat, dar stiu ca depinde de mine ca visul sa nu se opreasca aici. Nu te poti odihni in iubire. Dragostea adevarata e dragostea care se transforma, care creste, care se maturizeaza. Imi imaginez intamplarile vietii ca pe niste pietre pretioase incarcate cu energii negative sau pozitive. Eu am in mana un fir de aur pe care trebuie sa insir aceste pietre. Alegerea mea este ca din tot ce mi se intampla sa aleg doar pe acelea incarcate cu energie pozitiva. Ca sa fiu mai concreta si sa las la o parte metaforele, vreau sa spun ca sunt multe momentele in care lucrurile nu se intampla asa cum ne asteptam sau cum ne dorim. De multe ori omul in care ne-am pus toate sperantele si caruia ne-am dariut toate visele ne dezamageste. Dar si noi la randul nostru, fie ca ne place sau nu, frangem vise si dezamagim. Nu suntem perfecti si atata timp cat nu suntem capabili sa daruim perfectiunea, nu o putem pretinde. Pe firul meu de aur pun toate momentele in care EL m-a tinut de mana cu tandrete, cand mi-a sters lacrimile, cand m-a ridicat si m-a ajutat sa merg mai departe, si voi arunca in uitare momentele grele, cuvintele dure, indiferenta sau tacerea. Aceasta este alegerea mea si stiu ca nu este o alegere gresita pentru ca iubirea poate sa mute muntii. Care este alegerea ta?

17 decembrie 2010 – scris de Ana Anghel

Etichete: ,,,,

Trimite un comentariu