Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

05.05.2011 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0


Pe cerul infinit de inalt si infinit de albastru trec norii… Norii albi, norii pufosi, norii cu forme ciudate… Norii trec, se transforma, se schimba. Cerul ramane la fel de inalt si la fel de albastru.
Eu sunt un nor. Si tu esti un nor. Iar ei sunt tot nori.
Ne schimbam. Luam forme ciudate sau devenim pufosi… Dar si noi trecem… Ne trecem precum norii.
Suntem niste nori ganditori, dar si noi plouam, si noi ascundem sau revelam soarele, si noi inseninam sau inneguram zile – zilele noastre, zilele altora…
In urma noastra ramane cerul implacabil de albastru, ramane viata, mereu viata…

Etichete: ,,,,,,,,

Trimite un comentariu