Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

17.12.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

Azi voi scrie despre iubire. Sunt cat se poate de constienta ca, cu greu s-ar mai putea spune ceva nou pe acesta tema. Subiectul este vechi de cand lumea si chiar sta la baza lumii, de vreme ce Dumnezeu a creat aceasta lume din iubire.
Prin urmare, fara pretentia de a fi originala, am sa va vorbesc despre iubire asa cum o simt si o traiesc eu.
Cu totii iubim ceva sau pe cineva. Unii se iubesc pe ei insisi si-si traiesc viata alimentandu-se din propriul egoism, iar la polul opus sunt cei care-si iubesc semenii pana la sacrificiul suprem. Intre aceste doua extreme suntem noi, muritorii de rand care la un fericit moment al vietii descoperim iubirea, iubirea pe care o daruim si iubirea pe care o primim, iubire care incarca cu sens toate acele lucrurile. In acel anotimp al vietii totul capata consistenta, iar tu, omul sters si banal de ieri te simti cel mai important om din lume si asta doar pentru ca un alt suflet vede in tine cel mai frumos si mai important om din lume.
Ti s-a intamplat vreodata ca in fata unei realitati sa ai in minte anumite judecati de valoare, iar omul care iti sta alaturi sa le rosteasca cu glas tare si astfel sa realizezi ca ti-a pus in cuvinte gandurile cu mult mai multa acuratete decat a fi fost tu capabil sa o faci? Cu siguranta ti s-a intamplat cel putin o data acest lucru, iar acesta conexiune speciala e facuta de iubire.
Cautam permanente, cautam certitudini, iar in povestea in care Fat-Frumos o salveaza pe Ileana Cosanzeana pe un cal alb, cei doi vietuiesc fericiti pana la adanci batraneti si ne putem imagina cum aceste personaje de basm traiesc intr-o deplina armonie si un consens total. Cam plictisitor, nu? Din fericire sau din nefericire (fiecare poate sa-si aleaga varianta care-i convine cel mai mult), viata este total diferita si cel mai adesea notiunea de fericire este pusa in evidenta prin contraste… Din pacate viata nu e doar lapte si miere, iar visele adolescentine se transforma in realitati surprinzatoare la maturitate. Din toate experientele pe care le traim, important este cu ce ramanem. Pot sa spun ca am gasit ce am cautat, dar stiu ca depinde de mine ca visul sa nu se opreasca aici. Nu te poti odihni in iubire. Dragostea adevarata e dragostea care se transforma, care creste, care se maturizeaza. Imi imaginez intamplarile vietii ca pe niste pietre pretioase incarcate cu energii negative sau pozitive. Eu am in mana un fir de aur pe care trebuie sa insir aceste pietre. Alegerea mea este ca din tot ce mi se intampla sa aleg doar pe acelea incarcate cu energie pozitiva. Ca sa fiu mai concreta si sa las la o parte metaforele, vreau sa spun ca sunt multe momentele in care lucrurile nu se intampla asa cum ne asteptam sau cum ne dorim. De multe ori omul in care ne-am pus toate sperantele si caruia ne-am dariut toate visele ne dezamageste. Dar si noi la randul nostru, fie ca ne place sau nu, frangem vise si dezamagim. Nu suntem perfecti si atata timp cat nu suntem capabili sa daruim perfectiunea, nu o putem pretinde. Pe firul meu de aur pun toate momentele in care EL m-a tinut de mana cu tandrete, cand mi-a sters lacrimile, cand m-a ridicat si m-a ajutat sa merg mai departe, si voi arunca in uitare momentele grele, cuvintele dure, indiferenta sau tacerea. Aceasta este alegerea mea si stiu ca nu este o alegere gresita pentru ca iubirea poate sa mute muntii. Care este alegerea ta?

17 decembrie 2010 – scris de Ana Anghel

16.12.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

5 modalitati simple de inlaturare a persoanelor cu influenta negativa din viata ta

“Vampirii energetici” sunt acele persoane care nu au o viata fericita sau plina de succes si care te vor trage bucurosi in jos, la nivelul lor, daca nu le scapi din gheare la timp.

Foloseste aceste 5 sfaturi pentru a te apara de negativism si pentru a putea sa indentifici persoanele negative astfel incat sa te poti indeparta din sfera lor de influenta.

Odata ce ai inteles ca nu trebuie sa ai urmatoarele obiceiuri nesanatoase, vei constata ca multi cei din jurul tau le practica in mod constant.

1. Fara barfa
Nu conteaza cat de justificat crezi ca esti atunci cand vorbesti despre defectele altor persoane, facand asta nu vei ajunge niciodata la rezultate pozitive.

Cand oamenii din jurul tau fac lucruri cu care tu nu esti de acord sau pe care nu le intelegi, inseamna ca ei vad viata altfel decat o vezi tu. Asta nu face din ei persoane rele, inseamna doar ca ei inteleg o anumita situatie diferit de tine.

In anumite situatii, desi durereros, este evident ca o alta persoana a rezolvat o situatie mai bine decat tine. Nici in aceasta situatie reluarea detaliilor cu alte persoane nu va duce decat la perpetuarea unei stari negative.

In plus, multe persoane vor inflori discutia si haosul, astfel, participand la o discutie negativa, nu faci decat sa permiti indirect acestor persoane sa pun a gaz pe foc. Cand esti vazut ca o “sursa de combustibil negativ”, oamenii se vor opri sa-si faca plinul!

2. Fara maraieli sau plangeri
Intrebare: Crezi ca maraielile sau plansetele indiferent de situatie ajuta cu ceva?

Nu vorbesc despre critica constructiva, despre a invata din greseli astfel incat sa stim cum sa le evitam pe viitor. Nu, vorbesc despre situatiile in care lucrurile sunt in mod clar de nedorit, iar tu continui sa vorbesti despre ele.

Cand termostatul este stricat si este cumplit de frig in toata cladirea, vei castiga ceva daca vei continua sa tot repeti un lucru evident? Daca sotul, sotia sau o alta persoana apropiata nu este (in opinia ta) rezonabila, vei castiga ceva daca vei tot sublinia cat de tare te supara situatia?

Plangerile nu rezolva altceva decat sa atraga atentia asupra unei situatii care este deja mai putin favorabila. Daca merita sa te plangi pentru ceva, asta inseamna ca acel lucru merita sa si faci ceva concret. Gata cu maraielile, fa ceva, pentru ca altfel toate plangerile si maraielile tale se vor strange in jurul tau accentuand stare negativa.

3. Fara co-dependenta
Toti avem prieteni, membrii de familie sau colegi de munca care ne aduc in atentie probleme ale lumii reale si ne cer o reactie. Uneori ne cer sfatul, alteori vor doar sa se elibereze.

In ambele cazuri, sustinandu-le punctul de vedere negativ, fiind de acord cu faptul ca situatia este dramatica nu facem decat sa intarim in mintile lor ideea ca situatia chiar este dramatica! In plus, le vei transmite ideea ca si pe viitor vei fi portavocea nemultumirilor lor.

Decat sa te bazezi pe negativism atunci cand incerci sa combati problemele cuiva, mai bine raspunde cu ratiune si calm. Nu le intoarce spatele, dar nici nu le alimenta ideea ca sunt victime.

In schimb, asculta-i cu compasiune incercand sa iti stapanesti reactiile. Le vei face un serviciu mai mare ajutandu-i sa gaseasca partea pozitiva a situatiei in loc sa devii participant la negativismul lor.

4. Fara contaminare
Este imposibil sa inotam intr-un rau plin de mizerii, iar atunci cand iesim din el sa nu avem niciun pic de mizerie pe noi. Singurul mod de a evita mizeria – sau negativismul – este, in primul rand, sa evitam sa intram in acel rau.

Din punct de vedere emotional, nu este posibil sa iei parte la negativism si sa te intorci la o stare pozitiva fara sa iei cu tine o parte din acea stare.

Cei mai multi oameni vor spune ca este imposibil sa evite complet negativismul si tind sa fiu de acord cu ei. Totusi, doar pentru ca esti fizic implicat intr-o situatie negativa, asta nu inseamna ca trebuie sa participi si emotional la acea situatie.
Poti sa fii implicat intr-o discutie sau in rezolvarea unei situatii negative fara sa permiti ca nivelul tau emotional sa scada la un nivel negativ. Cand viata arunca cu negativism in tine, ramai in joc, dar fa-o cu echilibru astfel incat sa nu lasi vibratiile negative sa te afecteze la nivel individual.

5. Fara “nimeni nu e mai sfant decat mine”
Dupa ce vei descoperi toate aceste tehnici minunate de a recunoaste si a evita negativismul, o sa-ti vina foarte usor sa crezi ca tu esti “diferit” de toata lumea. Vei incepe sa te simti “iluminat” si iti vei da seama ca un mare numar de oamneni din jurul tau sunt imbarcati in avioane, trenuri si automobile, toti indreptandu-se intr-o directie gresita.

Sa-ti dau un sfat: Revino-ti! Nu esti nici mai bun, nici mai rau decat altii. Acei oameni nu sunt nici mai rai, nici mai buni decat tine.

Singura diferenta dintre tu, “iluminatul” si ceilalti care practica negativismul este ca tu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere diferit. Nu este potrivit sa incerci sa fortezi felul lor de a gandi si in cele mai multe cazuri este chiar imposibil.

Trecand prin viata cu o atitudine ca tu esti intr-un fel mai bun decat altii, nu vei face decat sa te instrainezi de majoritatea celor din jurul tau. Apoi, pana sa-ti dai seama, altii ca tine, vor fi de partea ta. In final tot ce vei realiza va fi sa divizi oamenii din jurul tau in “buni” sau “rai” – din punctul tau de vedere.

Concluzie: Urmand aceste sfaturi si practicand arta de a fi pozitiv, vei incepe sa te bucuri de viata si sa o faci ceea ce-ti doresti tu sa fie viata ta.

Acesta este premiul!

Totusi, nu uita ca aceste sfaturi de succes, nu sunt decat sfaturi. Punandu-le in practica doar atunci cand iti convine, satisfactiile vor fi marunte. Consecventa este cheia!

De asemenea pregateste-te sa arunci in aer unele “poduri”. In acest moment sunt oameni in viata ta care vor disparea atunci cand vor realiza ca nu mai esti dispus sa participi la drama lor.

Scara succesului nu e niciodata aglomerata in varf!!!

16 decembrie 2010 – scris de Ana Anghel

23.10.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

O foarte profunda lectie de morala am primit la cativa ani de la Revolutie, de la televizor. In elanul acelor vremuri, televizorul avea inca un rol educativ, rol pe care si l-a pierdut aproape cu desavarsire in ultimii ani, si s-a transformat in instrument de plafonare si de reducere la un banal numitor comun al tuturor celor care se infecteaza cu acest “microb”.
Eram foarte tanara pe atunci, dar ororile comunismului nu-mi erau straine. Auzisem in familie destule istorisiri despre supliciul la care au fost supusi strabunicii paterni pentru ca au comis “crima” de a fi chiaburi sau unguri, asa ca documentarul TVR-ului “Memorialul Durerii” mi-a starnit curiozitatea pentru ca recunosteam in acele emisiuni povestile de un tragism dus pana la absurd ale unor oameni a caror destine au fost frante cu brutalitate si cruzime.
Lectia de morala de care vreau sa va vorbesc am primtit-o prin intermediul unui interviu cu Elisabeta Rizea, o bine cunoscuta eroina a luptei anticomuniste dinainte si dupa 1989. Dupa ce a povestit despre cruzimile la care atat ea cat si familia ei au fost supusi de comunisti, a spus (citez cu aproximatie): “Iti multumesc, Doamne, ca am fost eu cea chinuita si nu cea care am chinuit.” – o intraga lectie de simplitate, de smerenie, o lectie despre a fi OM, in doar cateva cuvinte…
Dar poate e mult mai mult de atat. Poate e o provocare. Cea mai apriga lupta pe care o avem de purtat in viata e lupta, nu cu ceilati, nu cu rautatile altora, ci cu proprii nostri demoni, cu frica, cu ura, cu avaritia si egoismul, cu invidia. Suntem ceea ce lasam sa razbata dincolo de gesturile si cuvintele noastre, iar roadele le culegem pe masura.

23 octombrie 2010 – scris de Ana Anghel

06.10.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

Intelepciune
de Magda Isanos

Intelepciune este sa respiri
usor, si dupa lacrimi sa zambesti,
petalele ce cad din trandafiri
si nu s-aud cand mor, sa le iubesti.

Priveste pomii drepti din batatura –
ei cata totdeauna catre cer,
si-n ruga lor cea verde parca cer
mai multa ploaie, mai putina ura.

Nu te gandi la maine, nici la ieri.
Poate ‘naintea spicelor sa cazi,
stapani cand nu suntem decat pe azi,
nu te gandi la maine, nici la ieri.

Am descoperit aceasta superba poezie in vremuri in care soarele era mereu sus in inaltul cerului, cand sperantele erau mai vaste si mai albastre decat cerul, vremuri in care seninatatea tineretii ma facea sa cred ca nu am de ce sa ma tem pentru ca voi invinge mereu. Am pastrat-o mereu aproape de suflet, am recitit-o de nenumarate ori. O voce tainica imi spunea ca nu trebuie sa o uit. De multe ori de atunci viata m-a invins, de multe ori am uitat din motive ridicole sa zambesc si am uitat ca mainile inaltate in ruga spre cer ma ancoreaza in nemurire… De multe ori, in valtoarea vietii, am uitat ca lucrurile cele mai simple sunt, de fapt, cele mai pretioase, am uitat ca tot ce ai mai de pret e aici si acum. Dar din cand in cand aceste pretioase randuri imi reveneau in minte. O intreaga filozofie de viata cuprinsa in trei strofe… suntem, intr-adevar, la fel de plapanzi precum spicele, iar trecerea noastra prin viata este la fel de vremelnica… asa ca sa nu uitam ca tot ce avem, e, paradoxal, ceea ce daruim: iubirea.

6 octombrie 2010 – scris de Ana Anghel

10.06.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 1

Sunt doua intampari amuzante pe care le retin din perioada in care fetita mea avea vreo 5 anisori. Prima intamplare a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica, la biserica. Desi in general e un copil neastamparat, Maria a fost intotdeauna cuminte si atenta la slujba. In duminica cu pricina, la un moment dat, luminile din biserica s-au stins, iar sonorizarea s-a oprit – o pana de curent probabil. Nu de aceeasi parere a fost si Maria care mi-a tras un cot si m-a intrebat tare si raspicat: “Mami, astia au uitat sa plateasca curentul?” Va puteti, desigur, imagina privirile indignate ale babutelor cuvioase din jur.

Din aceeasi perioada datateaza si patania de la dentist. Dupa ce doamna doctor i-a reparat o maseluta, Maria a ramas in cabinet pana ce doamna mi-a lucrat si mie maseaua. Dupa ce a incantat-o cu cateva cantecele invatate la gradi, dar fara sa piarda niciun gest facut de ea sau de asistenta, Maria a intrebat-o pe doamna doctor cat se poate de senina aratand spre asistenta: “Auzi, ea este servitoarea ta?” Pe mine m-a pufnit rasul desi mi se lucra in gura, asistenta s-a inrosit, iar doamna doctor a ramas un moment “interzisa”. Eu mi-am regretat iesirea, pentru ca doamna doctor a inceput sa-i dea Mariei niste explicatii pe care ea nu le putea intelege in acel moment pentru ca, cuvinte ca “studii”, “scoala” nu insemnau prea mult pentru ea. Asistenta executa toate ordinele doamnei doctor, deci… Acum fetita mea e la varsta la care intelege foarte bine toate aceste lucruri, dar acele intamplari inca ma amuza copios si o amuza si pe ea atunci cand i le povestesc.

11 iunie 2010 – scris de Ana Anghel