Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

26.03.2011 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 1

Aud deseori remarci de genul „ce repede trece timpul in ultima vreme“. M-am plans si eu nu o data de acest lucru. Asa sa fie oare? Este timpul relativ sau noi il percepem ca fiind relativ? Ne traim clipele la maxim si incercam sa fructificam fiecare secunda sau lasam vremea sa ni se scurga prin vene, apoi cand ne trezim la finalul unei zile irosite ne plangem ca timpul a trecut prea repede si nu am facut nimic?

Raspunsurile la aceste intrebari pot sa difere mult de la o persoana la alta, dar un lucru este sigur: in viata celor mai multi dintre noi exista ceva care ne asasineaza timpul, viata, e un drog subtil care creaza o dependenta teribila. Ma refer la televizor. Daca trecem prin oricare din satele tarii vom constata ca si pe cele mai amarate cocioabe exista o antena TV. Am intrat chiar eu in locuinte cu pamant pe jos dar cu televizor asezat la mare cinste pe unica masa din dotarea “gospodariei” sau pe dulap. Televizorul e un membru al familiei, e indispensabil. Gasim solutii, improvizam si putem trai fara frigider sau masina de spalat, dar nu fara televizor. Venim acasa de la munca si primul lucru pe care il facem e sa punem mana pe telecomanda ca sa vedem ce s-a mai intamplat in lume. Mancam adesea in fata televizorului. Avem televizor in fiecare camera, poate si in bucatarie. Ne trezim cu televizorul si adormim la televizor. E important sa fim informati, e important sa stim ce se mai intampla in lume si ce “surprize” ne-a mai pregatit guvernul, dar toate astea le putem afla si de la stirile de la radio.
Televizorul ne-a acaparat celor mai multi dintre noi vietile. Serile nu ni le mai petrecem stand de vorba cu cei dragi, ci uitandu-ne impreuna cu ei la TV. Mesele in familie sunt si ele adesea viciate din acelasi motiv. Nu realizam ca in felul acesta relatiile interpersonale au de suferit, ca ne trezim tresarind sau plangand la dramele pe care le urmarim la TV si ne neglijam dramele personale. Uitam cine suntem, uitam cine sunt cei de langa noi. Ne certam cu sotul sau sotia pentru telecomanda, ne ranim unii pe altii pentru ca nu putem sa renuntam la un meci sau nu concepem sa ratam aventurile vreunei Rosalinde. Ne asezam in fata televizorului de multe ori pentru a ne deconecta pentru cateva minute, pentru a ne relaxa, dar acele cateva minute se transforma in ore, creaza dependenta, creaza un obieci prost de care ne este aproape imposibil sa ne debarasam. Ne incarcam memoria cu lucruri total nefolositoare. Cui foloseste si la ce poate sa foloseasca cuiva detaliile sordide din divorturile unor personaje lipsite de morala, valoare, inteligenta sau nesfarsitele polemici politice? Ascultam opinii mai mult sau mai putin avizate si nu mai suntem capabili sa formulam opinii proprii. Foarte grav este faptul ca nu constientizam aceste lucruri, ca ne credem stapani pe situatie dar nu suntem atata timp cat alegem televizorul in defavoarea persoanelor din jurul nostru care la randul lor prefera TV-ul in defavoarea noastra.
Sa stingem televizorul si sa ne relaxam in liniste. Sa stingem televizorul si sa alegem ca seara in locul unui film sau in locul unei emisiuni mondene sa jucam carti sau sah sau table cu partenerul sau chiar sa ne citim unul altuia o carte care nu trebuie sa fie foarte complicata. Sa stingem televizorul si sa ne jucam cu copiii nostri, sa le stimulam imaginatia educandu-le gustul pentru lectura (iar cea mai buna metoda in acest sens este exemplul personal). Sa luam o minge si sa iesim cu ei in fata blocului si sa uitam de varsta, de kilogramele in plus sau de ce o sa zica vecinii. Sa stingem televizorul si sa ne ascultam unii pe altii pentru ca viata noastra este cea pe care o traim si nu pe cea a strainilor de pe ecranul rece, iar timpul care trece nu se mai intoarce. Ocaziile pe care le ratam sunt ocazii pierdute pentru totdeauna. Copilul tau nu va avea de doua ori 3 sau 5 sau 10 ani si nu vei mai avea ocazia sa retraiesti alaturi de el candoarea fiecarei varste. Sa stingem televizorul pentru ca ne consuma inutil viata, energia, chiar si banii.

Etichete: ,,,,,,,,,,

1 comentarii la “S.O.S. Televizorul!”

  1. Constanta Avramoiu at 2011/03/26 04:58 says:

    Adevarat! Televizorul meu este deja mobila in casa!

Trimite un comentariu