Zâmbește

Zâmbetul e acea lumină la fereastra feței tale care spune lumii că ești acasă.

08.03.2010 | Scris de Ana Anghel | Categoria: Articole | Comentarii: 0

Sunt o multime de motive pentru care ar trebui sa zambim, iar in randurile care urmeaza voi incerca sa va expun aceste motive, dar pentru inceput va rog sa cititi acest artcol afisand un zambet cald.

Zambetul ne ajuta sa avem o viziune pozitiva asupra vietii. Faceti un test simplu: zambiti, apoi incercati sa va ganditi la un lucru trist. Va v-a fi foarte greu sa faceti acest lucru pentru ca atunci cand zambim mesajul pe care creierul ni-l transmite este acela de a sta departe de lucrurile triste, de a aprecia parte frumoasa a vietii.

Zambetul are puterea de a ne schimba starea de spirit. Incercati sa zambiti si atunci cand va simtiti deprimati. Desi e greu la inceput, zambetul va pacali organismul ajutandu-va sa va invingeti depresia.

Zambetul reduce stresul. Problemele sunt vizibile pe fata noastra atunci cand nu bmai reusim sa le facem fata, dar un zambet ne ajuta sa ne detensionam, sa ne relaxam si astfel sa le facem fata cu succes.

Zambetul ne intareste sistemul imunitar pentru ca atunci cand zambim functiile de aparare ale organismului lucreaza mai bine datorita faptului ca suntem mai relaxati si putem sa facem fata mult mai bine gripei sau racelii.

Zambetul scade tensiune arteriala, elibereaza endorfinele care sunt calmante naturale si serotonina. Toate acestea ne fac sa ne simtim mai bine fara sa mai avem nevoie de medicamente.

Zambetul ne face sa aratam mai tineri datorita faptului ca muschii pe care ii folosim atunci cand zambim ridica fata facandu-ne sa aratam mai tineri.

Zambetul este folosit in unele clinici ca factor terapeutic, astfel incat in loc de medicamente sunt folosite sedinte de terapie cu exercitii prin zambet.

Zambetul aduce frumusete si sanatate celui care il poarta, ii imbunatateste increderea in sine, il ajuta sa-si faca mai usor prieteni.

Zambiti! Zambetul e cel mai ieftin si mai la indemana medicament.

08 martie 2010 – scris de Ana Anghel

Etichete:

Trimite un comentariu